Zilele Bucurestiului

Scapand pentru cateva ore de ploaia asta agasanta am zis sa vad cum a fost organizat acest eveniment, ca prea i se facea publicitate.Insa din lipsa de timp a trebuit sa ma multumesc cu traseul Arcul de Triumf-Centrul Vechi, fara opriri intre .

Privelistea de pe Arcul de Triumf m-a relaxat.Se vedea multa verdeata, era un soare placut, si aerul parea un pic mai curat.Doar aerul, pentru ca terasa acestui monument era plina de mucuri de tigari.Per total insa, o experienta mai mult decat placuta.Pe cuvant ca m-as duce de cateva ori pe luna ca sa admir orasul de la inaltime si dintr-un loc in care oriunde ai intoarce capul vedeai mai multi purtatori de clorofila decat purtatori de tevi de esapament.Chiar si contra unei sume de bani m-as duce.Dar ma lasa Primaria?Bineinteles ca nu.De ce sa nu scoata si ei un ban cinstit si sa promoveze cultura orasului cand pot sa lase Arcul de Triumf sa se umple de praf?

In Centrul Vechi m-am simtit ciudat.Ciudat de placut pentru un loc care seamana mai mult a santier decat centru cultural.Ignorand lucrarile si noroiul am descoperit un pic din atmosfera Bucurestiului Vechi de care imi aminteam din povestile si pozele strabunicilor.A contribuit din plin la aceasta senzatie si targul de vechituri la vedera caruia m-am transformat brusc intr-un copil de 5 ani care vroia sa cumpere tot.Noroc ca am avut cu mine o minte mai cumpatata .

Una din primele concluzii la care ajungeam cand ma indreptam spre iesire e ca lumea s-a mai “spalat”.Vanzatorii nu erau minoritarii cu care suntem atat de obisnuiti, ci oameni care chiar stiau povestea lucrurilor expuse.Care lucruri nu mai tind catre un kitch absolut, asa cum era inainte in targurile de pe la noi, ci sunt din ce mai placute si interesante.In timp ce ma gandeam eu asa, mi-au perturbat auzul doua pitipoance aspirante (vezi aici, ultimul paragraf) :”fata, astia si-au scos pungile cu vechituri din pod si acuma ni le vand noua cu 3 milioane”.Ele in prostia lor si-au dat seama de “circuitul vechiturilor” in natura, insa nu o sa inteleaga niciodata ca o emotie nu are pret.

Seara am ajuns si la teatru.Care cica era moca.Dar evident s-au dat multe invitatii.Si plasatoarele inteligente, au vandut bilete pentru niste bani in plus.Evident lumea s-a calcat in picioare pentru ca sala s-a deschis cu 10 minute inainte de inceperea specacolului.Care a inceput cu o reprezentatie intre cei cu invitatie si cei care aveau bilet pe acelasi loc.Las’ ca merge si asa.Nu se putea sa fie o zi complet placuta in Bucuresti.

UPDATE:din cei aproximativ 800.000 de euro cat cheltuit Primaria pentru organizarea evenimentului de doua zile, 450.000 s-au dus pe concertul de o ora si’un pic al lui Brian Adams.DE CE?