Other people’s money

De ceva timp pe o strada de pe langa mine,cineva isi face o casa.Pana aici nimic anormal,avand in vedere ca strada e numai de case.Omul a cumparat un imobil vechi plus terenul aferent,a demolat vechea constructie si a inceput-o pe cea proprie.

Apoi cam o data la doua zile puteai sa vezi un Land Rover parcat cu multa nesimtire.Sau puteai sa ai ghinionul sa fii tu cel blocat in ziua respectiva.Si asta nu era scenariul cel mai rau,pentru ca dupa ce il gaseai pe proprietar,si dupa ce expirau cele 10 minute in care tu trebuia sa-l astepti pe micul latifundiar,pentru ca mai avea el chef sa se dea mare expert in constructii,venea si muta masina.

Amuzant a fost azi,cand o betoniera(nu clasica,ci era foarte lunga) a blocat iesirea din parcare tuturor masinilor. Proprietarul s-a incapatat sa nu o mute iar vecinii s-au incapatanat sa plece si ei pe unde or fi avut treaba.Dupa ce s-au facut fiecare pe rand de ras,un muncitor le-a ars o palma morala.A mutat masina exact atat cat strada sa fie din nou circulabila,insa sa continue sa-si faca treaba.Cand a fost apostrofat de micul latifundiar i-a raspuns cu un sec:”Lasa-ma nene sa-mi fac eu treaba cum stiu”.2-0 pentru muncitor.

Intre timp,avand in vedere ca e o constructie privata,ca spagile se dau la pachet la inceput si ca nu se ocupa niste functionari incompetenti de ea,constructia se inalta din ce in ce mai repede.Si arata oribil.Nu zic ca as fi avut cine stie ce peisaj strada aia,dar preferam oricand micile casute pe care m-am obisnuit sa le vad de atata timp,in locul monstrului de beton.Daca omul ala va locui in acel imobil,inseamna ca are mai putin bun-gust decat o catea in calduri(nevasta-sa nu de putine ori s-a comportat ca animalul descris,urland la muncitori si demonstrandu-si cu varf si indesat cultura de la stana).

Pentru ca pana la urma asta e problema.Daca inainte ciobanii erau exponentul nesimtiirii si proastei-cresteri,acum s-au spalat,s-au imbract si si-au luat SUV.In transhumanta lor nu se sfiesc nici de la a calca cu masina oameni care stau linistiti la plaja.Ziceam aici ca respectul si linistea nu se pot cumpara.Vazand cum reusesc in viata genul de oameni descris mai sus ai fi tentat sa zici ca pana la urma si respectul se cumpara.Insa ce ii face pe ei puternici si le da dreptul sa se comporte cum vor e indiferenta noastra marcata genial prin replica “las’ ca merge si asa”.Trist.

Curiozitati

Asudand din greu la completarea paginii About ma tot gandeam de ce vorbim mai usor cu oameni despre care stim macar cateva detalii personale.Chiar conteaza atat de mult sa stim cum il cheama,cati ani are si cu ce se ocupa?Ne vor schimba radical aceste detalii parerea despre acea persoana?

Problema nu e de schimbat pareri,ci de formatul lor.Aceste detalii personale ajuta la cladirea unei relatii benefice.Cand te referi la cineva de care nu-ti pasa,substantivul comun “ala” e mai mult decat eficient pentru identificarea lui,dar cand vine vorba de un prieten,amic,etc,numele este necesar.Tocmai pentru ca este personal,e al “meu”,al “tau”,iar “noi” avem ceva de impartit.

Cum orice subiect are si o parte buna si alta nu prea buna,ajung acum la partea mai putin buna:curiozitatea nativa despre capra vecinului.Majoritatea oamenilor au placeri deosebite sa-i analizeze pe altii si sa-i barfeasca.Sa nu fim ipocriti,cu totii am experimentat si experimentam in continuare barfa.

Profitand de aceste lucruri,niste jurnalisti destepti au creat presa de scandal.Si pentru ca, din pacate, pentru multi jurnalisti de azi deontologie si bun-simt sunt arhaisme, acest gen de presa prospera. Persoanele de varsta a doua spre a treia cu educatie medie sunt targetul lor, asa ca sa zicem ca pe tineri nu ii afecteaza direct.Insa cand la masa de seara se discuta despre ce au mai facut Moni si Iri, ce a spus Gigi sau cu cine s-a mai cuplat Andreea Plugaru, e mult mai educativ si sanatos sa te duci sa fumezi o tigara.

Presa de acest fel nu are cum sa greseasca pentru ca valorifica trasaturi umane generale. Din punctul asta de vedere, macar sunt linistit pentru ca nu e o trasatura a poporului nostru.Britanicii, de exemplu,mananca presa de scandal pe paine.Si totodata au cele mai multe camere de supraveghere in orase, la ei fiind un Big Brother constant.Evident ca nu asociez direct placerea britanicilor de rand de a “vedea” vietile vedetelor cu impasibilitatea cu care se lasa urmariti si inregistrati, insa mi se pare foarte ironic.

P.S.:mi-a spus un prieten ca ma citeste cu placere si imi ureaza bafta. Multumesc amice, a contat mult!

Cu smiley’ul la plimbare

Mai devreme mi-am dat seama cat de dependenti suntem de emoticoane.Ne inconjoara peste tot:messengerul cel de toate zilele,bloguri,forumuri si mai nou presa scrisa(in special tabloidele).Micutele semne ne ajuta sa exprimam mai bine ce avem de transmis si dau discutiei un ton mai familial.Sau cel putin asta e teoria.Eu nu stiu ce sa cred despre ele.Reprezinta o denaturare a limbajului,o “blasfemie” artistica creata pentru cei care nu pot sa se exprime foarte bine in scris?Sunt ele markere ale incapaciatii creatoare,devenind astfel unelte de “inducere” a anumitor stari de spirit pe parcursul unei lecturi?Nu de putine ori mi s-a intamplat sa citesc un articol care abunda de astfel de semne si sa-l privesc cu alti ochi pana la final.

De exemplu,rasfoiam odata editia tiparita a Gazetei Sporturilor ca mai apoi sa gasesc acelasi articol in cauza in editia on-line.In primul caz articolul abunda de emoticoane si daca nu m-a amuzat,macar mi-a descretit fruntea.In al doilea caz,articolul mi s-a parut “fara sare si piper”.Si ca emoticoanele sa reprezinte”sarea si piperul” din articolul tau,trebuie sa fii un jurnalist tare limitat.(imi fac mea culpa si recunosc ca am fost si eu un cititor limitat pentru ca au reusit sa ma pacaleasca)

Sau micile fete jucause nu sunt altceva decat rodul muncii unor americani care se plictiseau teribil?De la http://research.microsoft.com citire:

“The smiley and its many variants are an important (and fun!) part of the worldwide online social culture — allowing emotions to be conveyed in plain text.  It has been in widespread use since the early ’80s, when it was first proposed.  Yet the original message in which the smiley was invented had been lost — until now.   After a significant effort to locate it, on September 10, 2002 the original post made by Scott Fahlman on CMU CS general bboard was retrieved by Jeff Baird from an October 1982 backup tape of the spice vax (cmu-750x).  Here is Scott’s original post:

19-Sep-82 11:44 Scott E Fahlman
From: Scott E Fahlman <Fahlman at Cmu-20c>

I propose that the following character sequence for joke markers:

Read it sideways. Actually, it is probably more economical to mark
things that are NOT jokes, given current trends. For this, use

“

Nu o sa il reneg,o sa incerc doar sa-mi imbunatatesc scrisul,astfel incat sa il folosesc cat mai rar.

In alta ordine de idei,dar din seria “Ce fac in loc sa invat?”, azi am experimentat planificarea unei mici excursii.Itinerariul era dupa cum urmeaza:

-170 km pana la cota 2000 in Fagaras,2 nopti

-100 km pana in Sibiu,2 nopti

-553 km pana la Budapesta,3 nopti

-244 km pana la Viena,plecat dimineata,intors seara in Budapesta

Total 2094 km dus-intors.

Dupa ce am inceput sa ma uit cat ar costa toata distractia am ajuns la concluzia ca pentru niste studenti amarati neintrati momentan in campul muncii,arde cam tare la buzunar.Asa ca am scos primele doua opriri de pe lista.Si surpriza.Cu 380 de euro,doua persoane pot sa faca plimbarea asta(benzina 200 de euro,cazarea la un hotel decent cu 30 de euro pe noapte si mancarea 40 de euro.Nu am pus banii de muzee si alte distracii pentru ca sunt optionali si vroiam sa-mi fac o idee cat ar fi minimul necesar).Cu aceiasi bani,doua persoane stau 3-4 zile la mare in Romania.

Merita o comparatie?Eu zic ca nu.

Masa e servita

Ce poti face cand afara sunt 40 de grade si tu ai de invatat?Dupa ce am incercat,fara succes sa aplic vechea tactica cu facutul curateniei,mi-am adus aminte de vechea mea pasiune cu care nu prea m-am mai jucat in ultimul timp:gatitul.Aveam nevoie de ceva nou si entuziasmant,asa ca am pornit in cautarea Cartiilor Sfinte.Dupa ce am dat pe jos cam jumatate de biblioteca le-am gasit:”Bucate,vinuri si obiceiuri romanesti” de Radu Anton Roman,respectiv “The Naked Chef” si “La masa cu Jamie” de,bineinteles,Jamie Oliver.

Cat de bine m-am simtit cand am inceput sa le rasfoiesc si sa-mi vina idei.Personal,imi place foarte mult sa ma joc cu arome si mirodenii si da,oricat de sissy ar suna pentru unii(invidiosi),imi place sa gatesc .Cand eram mic am suferit foarte mult ca talentul meu artistic tindea undeva la 0.Nu stiam sa desenez,sa cant,sa pictez,in general nimic din ce ti se cere la gradinita si in scoala primara.

Asa ca atunci cand am mai crescut m-am hotarat sa ma razbun pentru frustrarile din copilarie.Cum nu ma puteam transforma brusc intr-un mic Michelangelo sau Tonitza,mi-am ales drept muza bucataria:P .Asta a fost considerentul “artistic”,iar cel practic ca eram singur mai toata ziua si daca ma bazam pe sandvisuri sau junk-food riscam sa nu mai incap pe usa.

Initial,”procesul” de gatit se rezuma la a amesteca random ingrediente.Multe tigai m-au injurat si de multe ori ajungeam inpoi la ubicuul sandvis pana sa inteleg chimia si fizica gatitului.Cred ca uneori dam o importanta prea mica mancarii.Poate pentru ca ne inconjoara de peste tot si am ajuns sa o consideram ceva banal,poate pentru ca multi oameni nu mai au timp sa gateasca acasa,poate ca,poate ca.

Si din pacate asta se vede.Kilograme in plus(pe care le am si eu),rezistenta scazuta la sport,boli.Vreau sa evit asta,asa ca o sa incerc sa am un stil de viata mai sanatos.Unde mai pui ca gatitul e amuzant si apreciat intens de femei .

“Am plecat la Vama Veche…”

Dupa ce am incercat sa postez direct de pe plaja de pe telefonul mobil din dotare si rezultatul a fost multi nervi si degete tocite,am zis sa las impresiile de-o parte si sa ma rezum la the good old piece of paper.

“Calitate vs. Cantitate

Ne-am dat dracu.Au bagat wireless in Expirat,pe plaja.Se pare ca asta e ultima fita pentru atragerea clientilor,desi in afara de mine care am renutat destul de repede nu am mai vazut pe nimeni sa se certe cu semnalul.

Cu fiecare an care trece apar tot mai multe ineptii in zona asta care initial era venerata de cei care fugeau de plastice,comercialism,reguli,aglomeratie si zgomot.Anul acesta,premiantii ineptiilor sunt:aparatul de box si “poligonul de tir sportiv”.Urmati indeaproape de eterna si fascinanta mentiune:saltelele elastice.

S-a intamplat sa ajung sambata in Vama.Asa ca am incercat sa privesc poate singurul aspect pozitiv al acestui lucru:”desi acum e foarte nasol,in timpul saptamanii,cand toti babuinii cocalari se vor intoarce la ei in jungla,o sa fie foarte bine,pentru ca eu sunt obisnuit deja cu ce-i mai rau”.Anii trecuti ma feream un pic de crestati.Acum in week-end ii caut cu privirea plina de speranta .Speranta ca o sa-i puna la respect pe toti babuinii care danseaza din buric pe alternative,care transforma ulita in pista de liniute pentru masiile lor de sute de mii de euro sau respectiv Daciile 1310 tunate.Linute cu bonus de stil pentru fiecare om calcat.

Dar din pacate,in week-end s-au ascuns si cresatii.Nu mai fac nici ei fata numarului de jegosi,care orice mi-ar spune oricine,sunt cea mai agresiva si neplacuta specie.

Ne mutam spre 2 Mai pana nu se impute si acolo?”

si

“Sfanta Duminica

Au mai disparut din masini,a disparut muzica “greceasca”,au disparut burtile tatuate de pete de bere si maioneza din shaorma de acum doua zile,iar pe ulita miroase din nou a hamsii cu mujdei,nu a gaze de esapament.

Eh,hai ca se poate!”