Si din nou, tot despre shaorma

Stiu ca am ramas dator cu o continuare.Si poate ca trebuia sa fac precizarea ca ordinea in care am prezentat locatiile este si ordinea topului meu de preferinte, asta ca sa fie clar.Acum sa continuam:

4.DINES

Dines

-Pui: 14.5 lei

-Vita cu oaie: 15.5 lei

Cea mai buna descriere a acestei shaorme e ca a fost intotdeauna “corecta”.Adica nu a dezamagit, dar nici nu a dat pe spate.Desi salatele sunt tot timpul proaspete, iar rosiile ii dau o aroma interesanta nu a urcat mai sus in top pentru ca nu prea are “identitate”, desi ei se lauda ca si-au inregistrat retele la OSIM.Gustul nu e unul care sa-ti ramana impregnat in papilele gustative si in creier mult timp dupa si nici de cantitate nu poti sa te legi in sens pozitiv.Cu toate acestea, e de incercat.

Pe langa shaorma au si alte produse care sunt bune.Si variate.De exemplu cand prinzi ardeii copti proaspeti poti sa incepi deja sa te lingi pe degete.

Locatii:Foisorul de foc, Sincai, Bulevardul George Cosbuc.

foisor

Sincai

Cosbuc

5.Habar nu am cum ii zice, nu are o firma foarte concludenta, dar are o locatie foarte buna:in Piata Romana, langa Costa Coffee.Adica potentiali clineti cu duiumul.

Romana

Dar nu a reusit sa devina o legenda urbana precum ocupantele podiumului.Poate ca spatiul mic si inghesuiala care rezulta cand e aglomerat te face sa nu calci prea des acolo.Insa e o varianta foarte buna pentru noptile in care diversi factori bahici au condus catre o foame monumentala.Carnea e tinuta putin la marinat iar sosurile au condimente echilibrate.Au doar shaorma din carne de pui iar pretul este de 13 respectiv 15 lei pentru cea mica respectiv mare.Mai au si niste sandvisuri dar mai bine te abtii de la ele, sau daca e zi, traversezi la Fornetti sau la patiseria de langa.

PREMII SPECIALE

1.La TORTILLA

Cand ai chef de altceva sub o forma cunoscuta asta e alegerea perfecta.Totul e proaspat-inclusiv lipia care de fapt e tortilla avand in vedere ca vorbim de bucataria mexicana-iar combinatiile de carne sunt dementiale.Adaugi asta la varietatea de sosuri si salate si locatia foarte bine intretinuta si obtii o reteta de succes.

La Tortilla

Nu contine cartofi prajiti, poti sa ii iei separat in cadrul unui meniu.Dar e foarte buna.Si de fiecare data poti sa o faci sa aiba alt gust in functie de cum combini sosurile, salatele si carnea .Ca sa nu mai zic ca pare ceva mai sanatoasa decat shaorma clasica.Carnea e facuta pe plita incinsa pe loc si poti sa alegi intre pui, vita, porc sau toate trei la un loc.Pretul pentru cea mai completa e 17 lei.Singurul dezavantaj e ca astepti.Cam 5 minute pentru fiecare comanda dinaintea ta.

Va urma.

Una mare, la pachet…

Desi de la ultimul post care era pe o tema culinara au trecut ceva zile, se pare ca in continuare gandesc cu stomacul.Prin urmare mi-am propus sa fac o mica lista a locurilor in care poti sa iti potolesti foamea “in regim de urgenta”.Si pentru ca totul sa fie cat mai personal si ca sa dau check la plimbarea de duminica seara mi-am luat aparatu si am iesit la pozat.

“Shaorma”-sau cum s-o scrie la noi, ca la ei sunt multe variante- este si o afacere foarte buna.Am senzatia ca in Bucuresti sunt mai multe shaormerii decat farmacii.Alea de cartier reprezinta mall-ul baietilor si fetelor care nu viseaza altceva in week-end decat sa sparga seminte langa un pet de bere, pe bordura din spatele blocului, iar alea cunoscute au vanzare non-stop.Eitherway, it’s a hit.

Din punct de vedere strict gastronomic imi place la acest fel de macare ca este foarte adaptabila.Sunt sute de retete si desi ingredientele de baza sunt aceleasi: carne, legume si paine, daca dai peste un bucatar bun, de fiecare data aromele si in consecinta si gustul sunt diferite.Tot gandindu-ma la asta mi-am dat seama ca noi nu stim ce mancam cand comandam shaorma.Dupa care mi-am adus aminte ca am mai incercat odata sa dezleg itele istorice ale produsului si nu am reusit decat sa ajung la concluzia ca batalia pentru cine l-a inventat se da intre Turcia, tarile din zona peninsulei Arabe si Grecia.Asta si alte informatii utile cum ar fi diferenta intre shaorma si kebab gasiti aici, aici si aici.

Dar scopul initial era sa alcatuiesc o lista.Asa ca here it is:

1.GENIN

Genin

My top favourite.Si nu numai a mea, a majoritatii persoanelor pe care le cunosc.Si daca imi aduc aminte de cozile de 20-25 m pe mai multe randuri care se formau acolo acum ceva timp as zice ca e preferata tuturor.Acum localul s-a transformat in restaurant unde stai la masa, dai comanda, chelnerul o noteaza pe PDA si ajunge la bucatarie prin wireless.Datorita cadrului si a ofertei diversificate (pe langa shaorma ai si mancare de restaurant care cred ca e foarte buna) coada a disparut iar comanda vine mult mai repede.

Sosul este punctul forte aici.Contine febletea mea, curry, pe langa multe alte chestii bune si neidentificabile.Zic neidentificabile pentru ca sunt sigur ca multi au incercat sa copieze sosul insa nu le-a iesit.Pretul este decent:12 lei mica, 15 lei mare.Merge ca unsa cu un ayran(iaurut cu usturoi).

Aici ar fi trebuit sa fie o harta cu locatia, insa ce-mi era mai la indemana nu si-a luat pastilele si nu a raspuns la datorie:

wtf

Asa ca pana isi revine, pot doar sa va spun ca e pe Calea Floreasca, vis-a-vis de Stadionul Dinamo.

2.MAVERICK

Maverick

Accentul se pune pe carne si pe cantitate.Prima e tinuta intr-o marinata foarte buna care ii da un gust demential iar a doua e nesimtit de mare.Si preturile sunt pe masura.Mica 15 lei, medie 17 lei, mare 21 lei.Mai au si un monstru de Super-shaorma de 34 de lei, dar avand in vedere ca mi-e greu sa o termin pe aia medie nu prea m-a interesat.Daca pretul ti se pare prea mare, ia un suc din frigider.E moca.

O gasesti in Drumul Taberei in complexul Orizont si ai de departe cel mai bun raport calitate/cantitate/pret.

3.Helin

Dar nu-i zice nimeni asa.Toti politehnistii o stiu drept “la turcu”.

La turcu

Cea mai buna shaorma de vita pe care am mancat-o.Ever.Aia de pui nu iese cu nimic in evidenta.Preturi:

-Pui:medie 13 lei, mare 15 lei

-VIta:medie 15 lei, mare 20 lei

Mai au niste chestii bune pe acolo, cum ar fi snitelul la chifla.Shaormeria asta e o mana cereasca in zilele cand toti angajatii din cladirea Microchip de pe Vasilea Milea vin si mananca la noi la facultate la cantina.Stai si o ora la coada.Si poate nu mai prinzi mancare.(Bai corporatisti chitrosi, la restaurante cu voi, nu la mancat mancarea studentului politehnist).

Locatie:Pe Iuliu Maniu la intersectia cu Vasile Milea.

Va urma.

Bucharest Food Festival

Sau cei mai prost investiti 20 de lei.

La inceput parea o idee buna de petrecere a unei dupa-amiezi de week-end.Mancare si atmosfera din diverse tari.Sau cel putin asa reiesea din sumara descriere de pe site.Oricum, am zis sa incercam.Ca sa fie treaba treaba, nu puteam sa ratez un curs de gatit.M-a bucurat si mi-a dat o senzatie de siguranta faptul ca trebuia sa faci o rezervare prin mail, asa ca mi-am zis ca astia sunt oameni seriosi.

Dar am ignorat faptul ca degeaba ar fi organizatorii seriosi, cand romanii sigur nu sunt.Si pana la urma n-au fost nici primii.Cortul in care s-a desfasurat evenimentul avea urmatoarele “avantaje”: lumina naturala ioc (totul arata si mai artificial si murdar decat era), aer curat ioc (fumul de tigara -evident ca se fuma in cort- se imbina perfect cu fumul de friptura arsa) si bineinteles clasica buluceala balcanica.Da, ok, poti sa zici ca au tinut evenimentul intr-un spatiu inchis de frica ploii.Dar sigur se puteau gasii solutii daca cineva le cauta.

Inca un lucru pe care l-am ignorat.Anuntul de pe homepage-ul site-ului: “In cadrul festivalului vom prepara cel mai lung tort si cel mai lung muschi impletit!”In traducere libera: “hai sa facem circ si sa le dam ceva moca ca sigur o sa vina lumea“.Si ce-i drept, au venit.Marele curs, care evident trebuia platit, inseamna sa stai pe o banca si sa te uiti la niste neni cum gatesc.Multumesc, pot sa fac asta si de acasa pe canapea uitatandu-ma la tv, intr-o atmosfera mult mai placuta.

Asa ca am plecat cu o profunda senzatie de dezamagire in stomac.Noroc ca exista shaormeria Genin de la Floreasca.

Respect

Pentru determinare,stapanire de sine si atitudine in general.Si poate in primul rand respect pentru fotbal.Cam acestea ar fi coordonatele principale dupa care s-a ghidat CFR’ul in meciul cu granzii de la Chelsea.Multi sperau la un rezultat bun, putini se gandeau cu seriozitate la obtinerea lui.Noroc ca printre ultimii nu s-au aflat si jucatorii “nostri”(da, ultimul cuvat e un pic tras de par, avand in vedere nationalitatea celor din teren,dar asta face subiectul unei alte discutii).

Pornind cu capul sus, “clujenii” au reusit o prima reprzia de senzatie.Le-a luat 15 minute sa se aseze in ghete,insa apoi au fost cap de afis.Nu are rost sa iau fiecare jucator la rand si sa le enumar reusitele si in acelasi timp nici nu pot sa remarc un MVP al primului mitan.Toti au alergat,pasat,deposedat,sutat asa cum au putut mai bine si intr-un mod foarte placut ochiului unui spectator care nu e obsedat de statistici,posesie si recuperari defensive, ci care urmaste ca jocul sa-i trezeasca o emotie cat de mica.

Si cum sa nu ai nici o emotie cand vezi finalista competitiei lipsita de idei si ba mai mult pusa in corzi in cateva situatii?Cand vezi cum arhi-necunoscutul Muresan il reduce la tecere pe super-starul Lampard?Cand “eroul de pe Olimpico” nu se imbata cu gloria imediata ci munceste in continuare si se enerveaza pentru fiecare balon pierdut.Cand il vezi pe Terry vizibil nervos de deciziile arbitrului.Pentru 45 de minute ne-am simtit si am fost puternici.

Dupa pauza lucrurile s-au schimbat.Chelsea a mai pornit un motor, reprezentat de “nesimtitul” Anelka si am inceput sa vedem incet incet cum terenul se inclina spre poarta noastra.Si apoi s-a accidentat Drogba.Se poate discuta,pentru a cata oara, de norocul CFR’ului.Am auzit repetat obsesiv acest cuvant in comentariul celor doua meciuri disputate pana acum.Dar dupa cum le place tot comentatorilor sa se repete :”norocul tine cu cei puternici”.Cum am zis si mai sus, ne-am simtit si am fost.

Accidentarea a facut ca balanta sa se mai echilibreze un pic in sensul ca “ardelenii”, au reusit sa rezsite.Nu mai contau in atac, pasele nu mai erau la fel de precise, insa siguri in aparare de unde incercau sa iasa cu mingea la picior, nu cu “lumanari” la voia intamplarii.Spre final “englezii” si-au pierdut rabdarea la constructie si au inceput sa joace mai avansat.Aici a intervenit Trombetta, cel care, in bunul spirit romanesc a fost poreclit la nici 5 minute de la instalare Trompeta.A scos un mijlocas ofensiv si a bagat un atacant.Da, a demonstrat tututor ca sa te bagi cu fundul in poarta cand tii de un rezultat e o idee foarte proasta.A demonstrat ca este ANTRENOR.Si inspiratia lui a facut ca ultimele ocazii sa fie la poarta “lor”.

Respect pentru fotbal.

Happy Hour

Sau cum poti sa te simti respecat si bine servit in Romania.La un service auto.

In urma cu ceva timp a trebuit sa investesc mai multi bani in repararea carutei mostenite de la mama si printr-o “relatie”(chiar, a avut cineva tupeul service sa se duca direct si fara referinte la vreun service gasit in Pagini Aurii or something?)am ajuns aici.Baietii au lucrat la masina de la 7 a.m. pana la 6 p.m. fara sa afiseze moaca aia de superioritate cu care ne-au obisnuit toti furnizorii de servicii.Mi-au explicat ce fac, s-au sfatuit cu mine, m-au indreptat chiar spre alte magazine cand piesele lor nu corespundeau.”Onorariul” a fost pe masura muncii, insa, dupa aproape un an, nu ma asteptam ca dupa un an sa gasesc aceiasi atmosfera si sa fiu tratat la fel.

Dar am avut parte de o supriza matinala placuta.Mi-au schimbat discurile de frana, placutele si uleiul si mi-au verificat servo-directia.Apoi am primit, “din partea casei” o verificare gratuita cu aparatele de la ITP.Intr-o ora totul fost gata.Asta dupa ce, la alt service(nu-i zic numele, dar e foarte cunoscut), mi-au inlocuit doar un disc, pentru ca celalat cica “mai poate”.Ceea ce nu pare chiar asa de grav, dar este.S-au dus pe apa sambetei banii dati atunci, pentru ca acum am schimbat totul.

Asa ca daca aveti nevoie de absolut orice pentru orice marca (ITP, mecanica, tinichigerie, etc), service-ul asta e mana cereasca.

Zilele Bucurestiului

Scapand pentru cateva ore de ploaia asta agasanta am zis sa vad cum a fost organizat acest eveniment, ca prea i se facea publicitate.Insa din lipsa de timp a trebuit sa ma multumesc cu traseul Arcul de Triumf-Centrul Vechi, fara opriri intre .

Privelistea de pe Arcul de Triumf m-a relaxat.Se vedea multa verdeata, era un soare placut, si aerul parea un pic mai curat.Doar aerul, pentru ca terasa acestui monument era plina de mucuri de tigari.Per total insa, o experienta mai mult decat placuta.Pe cuvant ca m-as duce de cateva ori pe luna ca sa admir orasul de la inaltime si dintr-un loc in care oriunde ai intoarce capul vedeai mai multi purtatori de clorofila decat purtatori de tevi de esapament.Chiar si contra unei sume de bani m-as duce.Dar ma lasa Primaria?Bineinteles ca nu.De ce sa nu scoata si ei un ban cinstit si sa promoveze cultura orasului cand pot sa lase Arcul de Triumf sa se umple de praf?

In Centrul Vechi m-am simtit ciudat.Ciudat de placut pentru un loc care seamana mai mult a santier decat centru cultural.Ignorand lucrarile si noroiul am descoperit un pic din atmosfera Bucurestiului Vechi de care imi aminteam din povestile si pozele strabunicilor.A contribuit din plin la aceasta senzatie si targul de vechituri la vedera caruia m-am transformat brusc intr-un copil de 5 ani care vroia sa cumpere tot.Noroc ca am avut cu mine o minte mai cumpatata .

Una din primele concluzii la care ajungeam cand ma indreptam spre iesire e ca lumea s-a mai “spalat”.Vanzatorii nu erau minoritarii cu care suntem atat de obisnuiti, ci oameni care chiar stiau povestea lucrurilor expuse.Care lucruri nu mai tind catre un kitch absolut, asa cum era inainte in targurile de pe la noi, ci sunt din ce mai placute si interesante.In timp ce ma gandeam eu asa, mi-au perturbat auzul doua pitipoance aspirante (vezi aici, ultimul paragraf) :”fata, astia si-au scos pungile cu vechituri din pod si acuma ni le vand noua cu 3 milioane”.Ele in prostia lor si-au dat seama de “circuitul vechiturilor” in natura, insa nu o sa inteleaga niciodata ca o emotie nu are pret.

Seara am ajuns si la teatru.Care cica era moca.Dar evident s-au dat multe invitatii.Si plasatoarele inteligente, au vandut bilete pentru niste bani in plus.Evident lumea s-a calcat in picioare pentru ca sala s-a deschis cu 10 minute inainte de inceperea specacolului.Care a inceput cu o reprezentatie intre cei cu invitatie si cei care aveau bilet pe acelasi loc.Las’ ca merge si asa.Nu se putea sa fie o zi complet placuta in Bucuresti.

UPDATE:din cei aproximativ 800.000 de euro cat cheltuit Primaria pentru organizarea evenimentului de doua zile, 450.000 s-au dus pe concertul de o ora si’un pic al lui Brian Adams.DE CE?

WB

S-au terminat restantele, s-a terminat si “mini-vacanta” de dupa, s-a terminat si vara, in general se cam termina tot in perioada asta.Se termina numai pentru a incepe din nou, asa ca welcome back.

Other people’s money

De ceva timp pe o strada de pe langa mine,cineva isi face o casa.Pana aici nimic anormal,avand in vedere ca strada e numai de case.Omul a cumparat un imobil vechi plus terenul aferent,a demolat vechea constructie si a inceput-o pe cea proprie.

Apoi cam o data la doua zile puteai sa vezi un Land Rover parcat cu multa nesimtire.Sau puteai sa ai ghinionul sa fii tu cel blocat in ziua respectiva.Si asta nu era scenariul cel mai rau,pentru ca dupa ce il gaseai pe proprietar,si dupa ce expirau cele 10 minute in care tu trebuia sa-l astepti pe micul latifundiar,pentru ca mai avea el chef sa se dea mare expert in constructii,venea si muta masina.

Amuzant a fost azi,cand o betoniera(nu clasica,ci era foarte lunga) a blocat iesirea din parcare tuturor masinilor. Proprietarul s-a incapatat sa nu o mute iar vecinii s-au incapatanat sa plece si ei pe unde or fi avut treaba.Dupa ce s-au facut fiecare pe rand de ras,un muncitor le-a ars o palma morala.A mutat masina exact atat cat strada sa fie din nou circulabila,insa sa continue sa-si faca treaba.Cand a fost apostrofat de micul latifundiar i-a raspuns cu un sec:”Lasa-ma nene sa-mi fac eu treaba cum stiu”.2-0 pentru muncitor.

Intre timp,avand in vedere ca e o constructie privata,ca spagile se dau la pachet la inceput si ca nu se ocupa niste functionari incompetenti de ea,constructia se inalta din ce in ce mai repede.Si arata oribil.Nu zic ca as fi avut cine stie ce peisaj strada aia,dar preferam oricand micile casute pe care m-am obisnuit sa le vad de atata timp,in locul monstrului de beton.Daca omul ala va locui in acel imobil,inseamna ca are mai putin bun-gust decat o catea in calduri(nevasta-sa nu de putine ori s-a comportat ca animalul descris,urland la muncitori si demonstrandu-si cu varf si indesat cultura de la stana).

Pentru ca pana la urma asta e problema.Daca inainte ciobanii erau exponentul nesimtiirii si proastei-cresteri,acum s-au spalat,s-au imbract si si-au luat SUV.In transhumanta lor nu se sfiesc nici de la a calca cu masina oameni care stau linistiti la plaja.Ziceam aici ca respectul si linistea nu se pot cumpara.Vazand cum reusesc in viata genul de oameni descris mai sus ai fi tentat sa zici ca pana la urma si respectul se cumpara.Insa ce ii face pe ei puternici si le da dreptul sa se comporte cum vor e indiferenta noastra marcata genial prin replica “las’ ca merge si asa”.Trist.

Curiozitati

Asudand din greu la completarea paginii About ma tot gandeam de ce vorbim mai usor cu oameni despre care stim macar cateva detalii personale.Chiar conteaza atat de mult sa stim cum il cheama,cati ani are si cu ce se ocupa?Ne vor schimba radical aceste detalii parerea despre acea persoana?

Problema nu e de schimbat pareri,ci de formatul lor.Aceste detalii personale ajuta la cladirea unei relatii benefice.Cand te referi la cineva de care nu-ti pasa,substantivul comun “ala” e mai mult decat eficient pentru identificarea lui,dar cand vine vorba de un prieten,amic,etc,numele este necesar.Tocmai pentru ca este personal,e al “meu”,al “tau”,iar “noi” avem ceva de impartit.

Cum orice subiect are si o parte buna si alta nu prea buna,ajung acum la partea mai putin buna:curiozitatea nativa despre capra vecinului.Majoritatea oamenilor au placeri deosebite sa-i analizeze pe altii si sa-i barfeasca.Sa nu fim ipocriti,cu totii am experimentat si experimentam in continuare barfa.

Profitand de aceste lucruri,niste jurnalisti destepti au creat presa de scandal.Si pentru ca, din pacate, pentru multi jurnalisti de azi deontologie si bun-simt sunt arhaisme, acest gen de presa prospera. Persoanele de varsta a doua spre a treia cu educatie medie sunt targetul lor, asa ca sa zicem ca pe tineri nu ii afecteaza direct.Insa cand la masa de seara se discuta despre ce au mai facut Moni si Iri, ce a spus Gigi sau cu cine s-a mai cuplat Andreea Plugaru, e mult mai educativ si sanatos sa te duci sa fumezi o tigara.

Presa de acest fel nu are cum sa greseasca pentru ca valorifica trasaturi umane generale. Din punctul asta de vedere, macar sunt linistit pentru ca nu e o trasatura a poporului nostru.Britanicii, de exemplu,mananca presa de scandal pe paine.Si totodata au cele mai multe camere de supraveghere in orase, la ei fiind un Big Brother constant.Evident ca nu asociez direct placerea britanicilor de rand de a “vedea” vietile vedetelor cu impasibilitatea cu care se lasa urmariti si inregistrati, insa mi se pare foarte ironic.

P.S.:mi-a spus un prieten ca ma citeste cu placere si imi ureaza bafta. Multumesc amice, a contat mult!

Cu smiley’ul la plimbare

Mai devreme mi-am dat seama cat de dependenti suntem de emoticoane.Ne inconjoara peste tot:messengerul cel de toate zilele,bloguri,forumuri si mai nou presa scrisa(in special tabloidele).Micutele semne ne ajuta sa exprimam mai bine ce avem de transmis si dau discutiei un ton mai familial.Sau cel putin asta e teoria.Eu nu stiu ce sa cred despre ele.Reprezinta o denaturare a limbajului,o “blasfemie” artistica creata pentru cei care nu pot sa se exprime foarte bine in scris?Sunt ele markere ale incapaciatii creatoare,devenind astfel unelte de “inducere” a anumitor stari de spirit pe parcursul unei lecturi?Nu de putine ori mi s-a intamplat sa citesc un articol care abunda de astfel de semne si sa-l privesc cu alti ochi pana la final.

De exemplu,rasfoiam odata editia tiparita a Gazetei Sporturilor ca mai apoi sa gasesc acelasi articol in cauza in editia on-line.In primul caz articolul abunda de emoticoane si daca nu m-a amuzat,macar mi-a descretit fruntea.In al doilea caz,articolul mi s-a parut “fara sare si piper”.Si ca emoticoanele sa reprezinte”sarea si piperul” din articolul tau,trebuie sa fii un jurnalist tare limitat.(imi fac mea culpa si recunosc ca am fost si eu un cititor limitat pentru ca au reusit sa ma pacaleasca)

Sau micile fete jucause nu sunt altceva decat rodul muncii unor americani care se plictiseau teribil?De la http://research.microsoft.com citire:

“The smiley and its many variants are an important (and fun!) part of the worldwide online social culture — allowing emotions to be conveyed in plain text.  It has been in widespread use since the early ’80s, when it was first proposed.  Yet the original message in which the smiley was invented had been lost — until now.   After a significant effort to locate it, on September 10, 2002 the original post made by Scott Fahlman on CMU CS general bboard was retrieved by Jeff Baird from an October 1982 backup tape of the spice vax (cmu-750x).  Here is Scott’s original post:

19-Sep-82 11:44 Scott E Fahlman
From: Scott E Fahlman <Fahlman at Cmu-20c>

I propose that the following character sequence for joke markers:

Read it sideways. Actually, it is probably more economical to mark
things that are NOT jokes, given current trends. For this, use

“

Nu o sa il reneg,o sa incerc doar sa-mi imbunatatesc scrisul,astfel incat sa il folosesc cat mai rar.

In alta ordine de idei,dar din seria “Ce fac in loc sa invat?”, azi am experimentat planificarea unei mici excursii.Itinerariul era dupa cum urmeaza:

-170 km pana la cota 2000 in Fagaras,2 nopti

-100 km pana in Sibiu,2 nopti

-553 km pana la Budapesta,3 nopti

-244 km pana la Viena,plecat dimineata,intors seara in Budapesta

Total 2094 km dus-intors.

Dupa ce am inceput sa ma uit cat ar costa toata distractia am ajuns la concluzia ca pentru niste studenti amarati neintrati momentan in campul muncii,arde cam tare la buzunar.Asa ca am scos primele doua opriri de pe lista.Si surpriza.Cu 380 de euro,doua persoane pot sa faca plimbarea asta(benzina 200 de euro,cazarea la un hotel decent cu 30 de euro pe noapte si mancarea 40 de euro.Nu am pus banii de muzee si alte distracii pentru ca sunt optionali si vroiam sa-mi fac o idee cat ar fi minimul necesar).Cu aceiasi bani,doua persoane stau 3-4 zile la mare in Romania.

Merita o comparatie?Eu zic ca nu.