Curiozitati

Asudand din greu la completarea paginii About ma tot gandeam de ce vorbim mai usor cu oameni despre care stim macar cateva detalii personale.Chiar conteaza atat de mult sa stim cum il cheama,cati ani are si cu ce se ocupa?Ne vor schimba radical aceste detalii parerea despre acea persoana?

Problema nu e de schimbat pareri,ci de formatul lor.Aceste detalii personale ajuta la cladirea unei relatii benefice.Cand te referi la cineva de care nu-ti pasa,substantivul comun “ala” e mai mult decat eficient pentru identificarea lui,dar cand vine vorba de un prieten,amic,etc,numele este necesar.Tocmai pentru ca este personal,e al “meu”,al “tau”,iar “noi” avem ceva de impartit.

Cum orice subiect are si o parte buna si alta nu prea buna,ajung acum la partea mai putin buna:curiozitatea nativa despre capra vecinului.Majoritatea oamenilor au placeri deosebite sa-i analizeze pe altii si sa-i barfeasca.Sa nu fim ipocriti,cu totii am experimentat si experimentam in continuare barfa.

Profitand de aceste lucruri,niste jurnalisti destepti au creat presa de scandal.Si pentru ca, din pacate, pentru multi jurnalisti de azi deontologie si bun-simt sunt arhaisme, acest gen de presa prospera. Persoanele de varsta a doua spre a treia cu educatie medie sunt targetul lor, asa ca sa zicem ca pe tineri nu ii afecteaza direct.Insa cand la masa de seara se discuta despre ce au mai facut Moni si Iri, ce a spus Gigi sau cu cine s-a mai cuplat Andreea Plugaru, e mult mai educativ si sanatos sa te duci sa fumezi o tigara.

Presa de acest fel nu are cum sa greseasca pentru ca valorifica trasaturi umane generale. Din punctul asta de vedere, macar sunt linistit pentru ca nu e o trasatura a poporului nostru.Britanicii, de exemplu,mananca presa de scandal pe paine.Si totodata au cele mai multe camere de supraveghere in orase, la ei fiind un Big Brother constant.Evident ca nu asociez direct placerea britanicilor de rand de a “vedea” vietile vedetelor cu impasibilitatea cu care se lasa urmariti si inregistrati, insa mi se pare foarte ironic.

P.S.:mi-a spus un prieten ca ma citeste cu placere si imi ureaza bafta. Multumesc amice, a contat mult!

Cu smiley’ul la plimbare

Mai devreme mi-am dat seama cat de dependenti suntem de emoticoane.Ne inconjoara peste tot:messengerul cel de toate zilele,bloguri,forumuri si mai nou presa scrisa(in special tabloidele).Micutele semne ne ajuta sa exprimam mai bine ce avem de transmis si dau discutiei un ton mai familial.Sau cel putin asta e teoria.Eu nu stiu ce sa cred despre ele.Reprezinta o denaturare a limbajului,o “blasfemie” artistica creata pentru cei care nu pot sa se exprime foarte bine in scris?Sunt ele markere ale incapaciatii creatoare,devenind astfel unelte de “inducere” a anumitor stari de spirit pe parcursul unei lecturi?Nu de putine ori mi s-a intamplat sa citesc un articol care abunda de astfel de semne si sa-l privesc cu alti ochi pana la final.

De exemplu,rasfoiam odata editia tiparita a Gazetei Sporturilor ca mai apoi sa gasesc acelasi articol in cauza in editia on-line.In primul caz articolul abunda de emoticoane si daca nu m-a amuzat,macar mi-a descretit fruntea.In al doilea caz,articolul mi s-a parut “fara sare si piper”.Si ca emoticoanele sa reprezinte”sarea si piperul” din articolul tau,trebuie sa fii un jurnalist tare limitat.(imi fac mea culpa si recunosc ca am fost si eu un cititor limitat pentru ca au reusit sa ma pacaleasca)

Sau micile fete jucause nu sunt altceva decat rodul muncii unor americani care se plictiseau teribil?De la http://research.microsoft.com citire:

“The smiley and its many variants are an important (and fun!) part of the worldwide online social culture — allowing emotions to be conveyed in plain text.  It has been in widespread use since the early ’80s, when it was first proposed.  Yet the original message in which the smiley was invented had been lost — until now. :-)  After a significant effort to locate it, on September 10, 2002 the original post made by Scott Fahlman on CMU CS general bboard was retrieved by Jeff Baird from an October 1982 backup tape of the spice vax (cmu-750x).  Here is Scott’s original post:

19-Sep-82 11:44 Scott E Fahlman
From: Scott E Fahlman <Fahlman at Cmu-20c>

I propose that the following character sequence for joke markers:

Read it sideways. Actually, it is probably more economical to mark
things that are NOT jokes, given current trends. For this, use

“

Nu o sa il reneg,o sa incerc doar sa-mi imbunatatesc scrisul,astfel incat sa il folosesc cat mai rar.

In alta ordine de idei,dar din seria “Ce fac in loc sa invat?”, azi am experimentat planificarea unei mici excursii.Itinerariul era dupa cum urmeaza:

-170 km pana la cota 2000 in Fagaras,2 nopti

-100 km pana in Sibiu,2 nopti

-553 km pana la Budapesta,3 nopti

-244 km pana la Viena,plecat dimineata,intors seara in Budapesta

Total 2094 km dus-intors.

Dupa ce am inceput sa ma uit cat ar costa toata distractia am ajuns la concluzia ca pentru niste studenti amarati neintrati momentan in campul muncii,arde cam tare la buzunar.Asa ca am scos primele doua opriri de pe lista.Si surpriza.Cu 380 de euro,doua persoane pot sa faca plimbarea asta(benzina 200 de euro,cazarea la un hotel decent cu 30 de euro pe noapte si mancarea 40 de euro.Nu am pus banii de muzee si alte distracii pentru ca sunt optionali si vroiam sa-mi fac o idee cat ar fi minimul necesar).Cu aceiasi bani,doua persoane stau 3-4 zile la mare in Romania.

Merita o comparatie?Eu zic ca nu.

Masa e servita

Ce poti face cand afara sunt 40 de grade si tu ai de invatat?Dupa ce am incercat,fara succes sa aplic vechea tactica cu facutul curateniei,mi-am adus aminte de vechea mea pasiune cu care nu prea m-am mai jucat in ultimul timp:gatitul.Aveam nevoie de ceva nou si entuziasmant,asa ca am pornit in cautarea Cartiilor Sfinte.Dupa ce am dat pe jos cam jumatate de biblioteca le-am gasit:”Bucate,vinuri si obiceiuri romanesti” de Radu Anton Roman,respectiv “The Naked Chef” si “La masa cu Jamie” de,bineinteles,Jamie Oliver.

Cat de bine m-am simtit cand am inceput sa le rasfoiesc si sa-mi vina idei.Personal,imi place foarte mult sa ma joc cu arome si mirodenii si da,oricat de sissy ar suna pentru unii(invidiosi),imi place sa gatesc .Cand eram mic am suferit foarte mult ca talentul meu artistic tindea undeva la 0.Nu stiam sa desenez,sa cant,sa pictez,in general nimic din ce ti se cere la gradinita si in scoala primara.

Asa ca atunci cand am mai crescut m-am hotarat sa ma razbun pentru frustrarile din copilarie.Cum nu ma puteam transforma brusc intr-un mic Michelangelo sau Tonitza,mi-am ales drept muza bucataria .Asta a fost considerentul “artistic”,iar cel practic ca eram singur mai toata ziua si daca ma bazam pe sandvisuri sau junk-food riscam sa nu mai incap pe usa.

Initial,”procesul” de gatit se rezuma la a amesteca random ingrediente.Multe tigai m-au injurat si de multe ori ajungeam inpoi la ubicuul sandvis pana sa inteleg chimia si fizica gatitului.Cred ca uneori dam o importanta prea mica mancarii.Poate pentru ca ne inconjoara de peste tot si am ajuns sa o consideram ceva banal,poate pentru ca multi oameni nu mai au timp sa gateasca acasa,poate ca,poate ca.

Si din pacate asta se vede.Kilograme in plus(pe care le am si eu),rezistenta scazuta la sport,boli.Vreau sa evit asta,asa ca o sa incerc sa am un stil de viata mai sanatos.Unde mai pui ca gatitul e amuzant si apreciat intens de femei .

“Am plecat la Vama Veche…”

Dupa ce am incercat sa postez direct de pe plaja de pe telefonul mobil din dotare si rezultatul a fost multi nervi si degete tocite,am zis sa las impresiile de-o parte si sa ma rezum la the good old piece of paper.

“Calitate vs. Cantitate

Ne-am dat dracu.Au bagat wireless in Expirat,pe plaja.Se pare ca asta e ultima fita pentru atragerea clientilor,desi in afara de mine care am renutat destul de repede nu am mai vazut pe nimeni sa se certe cu semnalul.

Cu fiecare an care trece apar tot mai multe ineptii in zona asta care initial era venerata de cei care fugeau de plastice,comercialism,reguli,aglomeratie si zgomot.Anul acesta,premiantii ineptiilor sunt:aparatul de box si “poligonul de tir sportiv”.Urmati indeaproape de eterna si fascinanta mentiune:saltelele elastice.

S-a intamplat sa ajung sambata in Vama.Asa ca am incercat sa privesc poate singurul aspect pozitiv al acestui lucru:”desi acum e foarte nasol,in timpul saptamanii,cand toti babuinii cocalari se vor intoarce la ei in jungla,o sa fie foarte bine,pentru ca eu sunt obisnuit deja cu ce-i mai rau”.Anii trecuti ma feream un pic de crestati.Acum in week-end ii caut cu privirea plina de speranta :).Speranta ca o sa-i puna la respect pe toti babuinii care danseaza din buric pe alternative,care transforma ulita in pista de liniute pentru masiile lor de sute de mii de euro sau respectiv Daciile 1310 tunate.Linute cu bonus de stil pentru fiecare om calcat.

Dar din pacate,in week-end s-au ascuns si cresatii.Nu mai fac nici ei fata numarului de jegosi,care orice mi-ar spune oricine,sunt cea mai agresiva si neplacuta specie.

Ne mutam spre 2 Mai pana nu se impute si acolo?”

si

“Sfanta Duminica

Au mai disparut din masini,a disparut muzica “greceasca”,au disparut burtile tatuate de pete de bere si maioneza din shaorma de acum doua zile,iar pe ulita miroase din nou a hamsii cu mujdei,nu a gaze de esapament.

Eh,hai ca se poate!”

I can do science me

Am prins de curand un maraton Brainiac,asa ca de acolo mi se trage.

De obicei cand ma uit pe cocalari.com,ma uit numai la poze.In seara asta m-am intrebat cat rezist sa ma uit la fime.In jur de 40 de minute s-a dovedit a fi raspunsul.Primele 20 de minute au fost relativ amuzante,apoi totul a degenerat intr-o mare durere de cap.

O discutie elaborata pe tema abordata de ei si de pitzipoanca.org nu-si are rostul,intrucat lucrurile sunt complicat de simple din punctul meu de vedere.Ii sustin total atata timp cat promoveaza o atitudine normala cu privire la anormalitatile postate acolo.Atata timp cat se creeaza o comunitate,fie ea si virtuala,care pare a fi impotriva printeselor,pitipoancelor si “jmech3r|lor”,eu ma simt bine.Si ma face sa cred ca specimenele enumerate mai devreme reprezinta pana la urma o minoritate,nu majoritatea.

Tranzitie

Dupa ce antivirusul meu s-a hotarat brusc ca e foarte destept in urma unui up-date si a inceput sa-mi stearga fisiere din sistem, am ramas evident fara calculator.Lenea si caldura fiind mari la momentul respectiv, am stat destul de mult in situatia asta, pana m-am plictisit atat de tare incat sa reinstalez tot.Asta explica destul de bine lipsa de inactivitate pe aici.

Intre timp insa, am ajuns la mare.Doar o zi,nothing much.Au fost de la inceput semne proaste,pentru ca desi am plecat destul de devreme tot am prins aglomeratie suficienta incat sa facem 15 km in o ora si jumatate.Pe AUTOSTRADA.La cat de bine era semnalizat ambuteiajul ma mir ca nu am vazut decat un singur accident si semnele de la altul.Am incercat sa gasim un drum ocolitor care sa ne scuteasca de Constanta,insa nu am reusit decat pe jumatate.Detalii un pic mai tarziu.

Dupa ce am ajuns cu chiu cu vai,am inceput sa fiu sufocat.De plastic.Peste tot acelasi material scarbos.Daca ar putea face nisip de plastic si valuri de plastic sunt sigur ca romanii “neaos” le-ar face.Adevarul e ca in viziunea lor plasticul se asorteza foarte bine.Cu tatuajele temporare transferabile de pe hartie,cu papagalii care iti citesc viitorul,cu shaormele mancate jumate si aruncate pe jos,cu etc.

Credeam anii trecuti ca is as bad as it gets.Dar se pare ca in fiecare an ma insel si ca standardele pot fi si mai coborate.Pana si terasa unde am mancat in fiecare seara a tuturor celor 4 tabere in care am fost cu liceul si-a pierdut din “romantism”.Portii minuscule si servire jalnica.Un mic exemplu:

“(…un prieten a comandat o portie dubla de cartofi prajiti)

-Chelnerita:Tu ai avut portie dubla,nu?

-El:Da!

-Chelnerita:-Eh,nu ti-am adus!”

Nici un “imi cer scuze”,doar un zambet tamp pe fata cu care a incercat sa faca totul sa para o gluma.Evident,nereusita.Asa ca pana si ultimul lucru care ma putea face sa ma opresc in Eforie(”Am chef sa manac niste cartofi gratinati la Dana”) in drumul spre Vama s-a cam dus.

Suprinzator pentru mine am ajuns la Libery Parade.Daca reuseai sa faci un exercitiu de imaginatie si sa ignori majoritatea oamenilor din jurul tau,evenimentul in sine era unul reusit.Mi-a captat atentia mie,unuia care nu a ascultat,adunat, mai mult de 2 ore din acel gen de muzica in viata lui.Ma feresc sa-i zic numele,ca sa nu fac o gafa,insa daca ar fi sa incerc un pronostic,as zice ca a fost la moda minimal.Dupa ce mi s-a terminat exercitiul de imaginatie(vreo 20 de minute) am plecat.

La intoarcerea spre Bucuresti am incercat sa gasesc un drum ocolitor si sa evit coada monumentala de la intrarea/iesirea din Constanta.Si cu ajutorul GPS’ului si a memoriei foarte selective a unui prieten am reusit.Am ramas doar cu insatisfactia ca drumul nu era foarte bine asflatat asa incat sa poti sa rupi masina in doua ,inconjurat de un peisaj superb si cam atat.Ca alte masini,nu stiu daca au fost mai mult de 5 in 100km.

Per total insa,a fost o iesire din rutina reusita.Am fost intre prieteni si asta a suplinit de minune lipsa de civilizatie de pe litoralul romanesc.

Warning,it may contain spoilers

Manat de o dorinta surprinzatoare pentru mine de a merge la cinema am analizat optiunile.Stiu ca vara se lanseaza block-busterele fara substanta,asa ca am decis sa aleg “raul cel mai mic”.Si am ales Hancock, ghidat numai dupa nota bunicica de pe imdb.

Am plecat din sala cu ciudata senzatie ca am vazut un film bun spre foarte bun iar mai apoi am inceput sa ma intreb ce l-a facut asa.Inca de la inceput iti dai seama ca exista un pic de originalitate .Nu am mai vazut in alta parte super-eroi betivi care zboara sa te salveze cu sticla de bere in mana si au probleme cu aterizarile pentru ca sunt foarte mahmuri.La inceput nu ti se da nici o explicatie pentru originea puterilor,insa lucrurile decurg atat de natural incat nici nu iti vine sa te intrebi.

Un alt factor importat e durata.Are 92 de minute.Asta trebuie sa recunosc ca mi-a ridicat acasa un semn de intrebare,pentru ca eram ferm convins ca atat dureaza ori o capodopera de “cult movie”, ori o penibilitate de block-buster.Cum in prima categorie nu putea intra,mi-era teama sa nu fie din a doua.Din fericire nu a fost.Nu a fost nici prea lung sa te plictiseasca si sa incepi sa iti pui probleme de genul:”de unde dracu au mai scos-o si pe asta?” si nici prea scurt sa nu intelegi nimic si sa regreti ca ai dat canapeaua confortabila de acasa pe scaunul din sala.

Incercand totusi sa respecte cliseul cu happy-end’urile.s-ar putea ca regizorii sa fii facut un mic goof la final.Astept sa mai vada lumea filmul si discutam dupa-aia,pentru ca as strica tot”suspansul”.

Am ajuns la partea care m-a inpresionat cel mai mult la film:umorul.Atat scenaristii,cat si regizorii si actorii si-au facut perfect treaba la capitolul asta,incat nu-ti dai seama daca te uiti la o comedie sau la un film de actiune.Umorul nu e subtil in majoritatea cazurilor insa nimeni nu ii cere asta.In principal e datorat replicilor lui Will Smith,care per total joaca magistral.Cateva mostre:

• Hancock: [comes flying in a leather suit and the police men are looking at him] What? It’s a little tight.
• Rail Crossing Crowd #2: Your breath smells like alcohol!
  Hancock: That’s cause I’ve been drinking bitch!
• Pissed Fat Guy: You know? Somebody should sue you!
  Hancock: You know what? You should sue McDonalds, cuz they fucked you up!

Cum spuneam si mai sus,this is not your regular action-hero.Adaugi un pic(mai mult) de Charlize Theron si reteta e gata.Si s-a dovedit a fi o retata foarte buna pentru mine

E bine

In ultimele cateva zile AM STAT.Si a fost foarte bine.Am fost plecat din Bucuresti si,inconjurat de prieteni,m-am relaxat.Uitasem cat e de bine sa stai si sa nu faci nimic.Am asa o satisfactie aproape inexplicabila cand constat ca nu trebuie sa fac nimic care sa-mi arda mai mult de cateva calorii.

Nu am facut nici o mare descoperire,insa ieri le-am pus definitiv eticheta de comozi romanilor.Eram pe valea Prahovei mergand spre Sinaia.Pe sensul spre Bucuresti se mergea bara la bara,nu se mergea cu mai mult de cativa km/h pe o portiune de 20-25km,asa ca la intoarcerea din Sinaia m-am hotarat sa vin pe alt drum,prin Targoviste.

And then it hit me.Prima bucata de drum a fost superba:serpentine exact atat de periculoase incat sa ma distrez copios la volan fara sa aud plangeri din partea celor trei guri feminine din masina.Apoi drumul a fost unul normal,cu gropi exact cate sa te trezeasca din starea de oboseala si cu indicatoare lipsa exact cat sa te tina in priza.Per total am facut 2ore si jumate in loc de 4 cate as fi facut pe varianta clasica.

Insa ce m-a mirat foarte tare a fost faptul ca toti care se intorceau din statiunile de pe valea Prahovei preferau sa stea in coada aia infernala in loc sa faca un mic ocol(pe unde am venit eu,drumul este cu 60km mai lung).Trebuie sa recunosc,ranjeam cu placere cand coboram pe serpentine,gandindu-ma la cei de pe partea cealalta :P.

Asa ca mi-am incarcat bateriile si sunt pregatit pentru alte multe zile de stat degeaba.Apa rece exista,aer conditionat exista,dus rece exista,pasarelele canta la geam si dupa geam(destul de la propriu:imi intra in baie pe geam si stau si se uita ca proastele in oglinda in timp ce fac mizerie),nimic nu pare sa strice armonia zilelor astea.Poate doar Primaria care a decis ca mai bine taie 5 copaci si betoneaza cativa metri patrati buni de iarba pentru 5-6 locuri de parcare in fata blocului.

…ce facem acum?

In primul rand vreau sa dorm.Apoi sa ajung prin Vama la inceput de august.Astea sunt singurele repere clare.Pe termen scurt insa mi-a venit o idee interesanta.Avand in vedere ca imi petrec o buna parte din zi cu fundu in masina,sunt supus intensiv tuturor factorilor de stres asociati acestui fapt.Si cand zic factori de stres ma refer in special la idiotii care conduc mai prost decat un babuin in calduri.

Inteleg ca discutia despre bun-simt si educatie nu isi are rostul aici,e o discutie cu arie de acoperire muuult mai cuprinzatoare,insa nu pot sa nu-mi ies din pepeni foarte tare cel putin de doua-trei ori pe zi.Random facts:

1.ieri faceam frumos stanga pe verdele meu,intersectia era de asa natura incat nu imi venea nimeni din fata si nu aveam cui sa dau prioritate.Cum ziceam ca faceam eu stanga linistit,imi apare un nene de dupa tramvaiul oprit regulamentar la semafor.Nenea a trecut pe rosu fara nici o retinere.Reusim sa evitam impactul,intorc capul dupa el sa-i urez sanatate familiei si toate cele,si cand imi indrept privirea in fata constat ca trebuie sa feresc si masina de politie care venea blana pe urmele lu nenea.

2.Vreo 20min mai tarziu,eram pe o straduta cu sens unic,cand din fata vine tare un alt nene cu un SUV(eu stiam ca de obicei femeile merg mai repede cand sunt pe contrasens,”ca sa scape”,insa se pare ca nu numai ele).Eu aveam de dat cu spatele vreo 40-50m,el 10-15.Nenea isi aprinde faza lunga si incepe sa mangaie claxonul lui de neam prost.

Ideea de care ziceam mai sus: o sa incerc sa ma controlez si sa le raspund cu indiferenta tuturor babuinilor de la volan.Consuma mai putina energie,te fereste de alte necazuri si am vazut ca ii deranjeaza mai tare,daca deja implicat in disputa le raspunzi in sictir.Sunt curios cat o sa reusesc sa ma tin de planul asta.

…s-a terminat sesiunea…

Am incercat sa nu scriu despre asta, insa avand in vedere ca in ultima luna si ceva am fost prins in mijlocul acestui fenomen minunat pentru studenti nu am reusit sa evit subiectul:sesiunea.Imi imaginez ca nimeni nu are chef sa rememoreze zilele in care incercau sa inteleaga “de ce”(de ce eu,de ce cu profu asta,de ce nu am invatat mai mult in timpul anului,de ce e atat de scumpa restanta asta),insa la mine sunt inca proaspete intrebarile astea si sper ca daca le arunc aici o sa scap mai usor de ele.

Tot lingandu-mi ranile dupa unele experiente mai nereusite am ajuns la concluzia ca cea mai buna abordare e cea in care nu ma chinui prea mult.In primu an nu-mi faceam nici cele mai mici probleme,anu asta mi-am facut atatia draci de parca urma sa ma insor,sa-mi iau masina,sa ma angajez,sa fac un copil si sa-l sfatuiesc ce facultate sa aleaga,toate astea in fiecare examen.Surprinzator sau nu,”zestrea” pentru la toamna a fost aceiasi ca in anu 1 in ceea ce priveste numarul de materii.

Asa ca o sa incerc la anu sa revin la bunurile obiceuri mai vechi.